La început de an, reflectez la puterea cuvântului. Cum ar fi să ne hrănim nu doar trupul, ci și sufletul cu vorbe pline de duh, care luminează mintea și aduc pace inimii?
La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul. Aşa începe Evanghelia după Ioan, cu o taină profundă care ne aminteşte că toate au fost create prin Cuvânt şi că el poartă viaţa şi lumina oamenilor. Evanghelie înseamnă „Vestea cea Bună”, iar aceasta aduce bucurie, lumină şi speranţă celor care o primesc. Cuvintele nu sunt doar sunete între oameni, ci punţi către inimi, surse de speranţă, iubire sau linişte.
Uneori parcă suntem inundați de vorbe și se întâmplă să ne pierdem în zgomotul lor, uitând că fiecare cuvânt are o vibraţie, o energie. Cuvintele alese cu grijă pot fi lămpi care ne luminează calea. În schimb, cele aruncate nepăsător pot deveni poveri grele. Să folosim cuvântul pentru a construi, pentru a crea, pentru a înfrumuseța, pentru a înălța și nu pentru a distruge. Se spune adesea: „Dacă nu ai nimic frumos de spus, mai bine taci”. Această înțelepciune simplă ne amintește să fim atenți la puterea cuvintelor noastre. Uneori, tăcerea este cel mai bun răspuns, o pauză care lasă loc pentru reflecție și pentru pace.
O conversaţie obişnuită poate să ne inspire: „Tu ce vrei să faci anul acesta?”. Cineva a răspuns: „Vreau să schimb lumea!”. „Dar cum poţi, tu, un om simplu, să schimbi lumea?”. „Schimbându-mă pe mine. Căci dacă eu devin mai bun, încep o schimbare care se răspândeşte în jurul meu.”
Acest adevăr se regăseşte în cuvintele Sfântului Serafim de Sarov: „Dobândeşte pacea lăuntrică, iar mii de oameni din jurul tău o vor afla”. Cât de mult poate schimba o inimă bună și paşnică un mediu plin de frământări!
Avem nevoie de înţelepciunea cuvintelor simple, precum cele lăsate de Sfântul Paisie de la Sihla: „Să nu faci tot ce poţi, să nu crezi tot ce auzi şi să nu spui tot ce ştii”. Aceste vorbe sunt o comoară pentru cei care caută cumpătarea şi liniştea sufletului.
Dar cum putem înrădăcina cuvintele care ne sunt de folos? Prin rugăciune, prin apropierea de sfinţi şi de Maica Domnului. Rugăciunile sincere, trimise cu speranţă, ajung la Dumnezeu. Asemenea Maicii Domnului, a cărei inimă bătea în acelaşi ritm cu cea a Fiului Său, şi noi putem alinia bătăile inimii noastre cu ale lui Dumnezeu, cu ale naturii și ale vieții întregi. Când găzduim cuvinte bune, ele devin punăte între noi şi divinitate.
Fie ca în acest nou an inimile noastre să bată în armonie cu inima lui Dumnezeu!
La început de drum, pornim cu credinţă și nădejde în puterea iubirii și a cuvintelor care înalță.
Cu drag,
Oana
