Călătoriile te îmbogățesc spiritual şi te ajută să progresezi, să te descoperi şi să îți dezvolţi calitățile personale. Fiecare călătorie pe care o faci, fiecare contact cu o altă cultură, cu oameni diferiţi, te ajută să îți înțelegi mai bine viața, să devii mai deschis, să vezi viața și din altă perspectivă. Şi pentru că NOUĂ NE PLACE SĂ CĂLĂTORIM mult, dorim să îl educăm în acest fel şi pe micuţul nostru.
Noi am ales să începem să călătorim în 3, atunci când ne-am simţit pregătiţi. Prima călătorie a fost de acomodare, în apropiere, la munte, când Radu Ayan a avut doar o lună şi un pic. Următoarea călătorie a fost la 2 luni şi un pic, cu avionul, la mare. A fost surprinzător de relaxat, de cuminte şi liniştit atât pe avion, cât şi în toate toate locaţiile pe care le-am vizitat. Consider că depinde şi de starea de spirit a părinţilor, pe care cel mic o resimte şi o preia asupra sa. Astfel, ştim că felul nostru de a fi se transmite şi nu ne aşteptăm ca cel mic să fie altfel decât suntem noi.
Aşadar, pentru că dorim ca micuţul nostru să se acomodeze la stilul nostru de viaţă, am hotărât să îl luăm cu noi în călătorii, încă de la o vârstă fragedă, pentru a-l obişnui. Consider că nu ne putem aştepta ca lăsându-l acasă când e mic, pe când creşte și devine prezent pe cont propriu în societate, să avem pretenţia să se ştie comporta frumos, să mănânce graţios, să fie politicos, să fie cuminte şi să interacţioneze bine cu lumea, dacă noi nu îl obişnuim cu toate acestea mai ales în primii 7 ani de viață.
Sunt de părere că, dacă noi ca părinţi suntem implicaţi şi dedicaţi în egală măsură, ne putem descurca foarte bine atât în călătorii cât şi în viaţa de zi cu zi. Noi alegem să îl implicăm și pe micuţul nostru în activităţile noastre, pentru că are nevoie în primul rând de prezenţa şi de atenţia părinţilor săi!
Mai avem multe călătorii de făcut împreună cu băiețelul nostru, aşa că am început prin a ne antrena timid cu destinaţii apropiate, pentru a continua, mai apoi, cu cele îndepărtate. 🙂
